În articolul acesta vă vom vorbi despre gingivită, ce este ea, cum se manifestă, care sunt simptomele specifice, ce anume provoacă gingivita, cum o tratăm, dar și ce putem face pentru a o preveni.
Gingivita este o afecțiune de tip inflamator, care se manifestă la nivel gingival. Asadar, o gingie afectată în acest fel are un aspect rosu și este inflamată (prezintă o consistență mai pufoasă și este comprimabilă la palpare), spre deosebire de gingia normală, sănătoasă, care are un aspect roz și ferm (nu se comprimă când aplicăm presiune pe ea). Alte semne care pot însoți gingivita sunt sensibilitatea, durerea, apariția sângerării în timpul sau după realizarea periajului (uneori sângerarea poate fi provocată și când mâncăm alimente mai dure sau crocante) și chiar respirația urât mirositoare.
Factorul cauzant pentru gingivită este lipsa unei igienei orale adecvate. Atunci când copii nu se spală pe dinți în fiecare zi, dimineața și seara, bacteriile prezente în cavitatea orală se înmulțesc și se depun la nivelul dinților sub forma de placă bacteriană; această placă bacteriană, în lipsa unei igiene orale corespunzătoare și consecvente, se poate acumula, formând, încetul cu încetul tartru (care se poate forma atât supragingival, pe suprafața dentară, dar și subgingival, între gingie și dinte), iar tartrul, odată format, se înlătură greu prin periaj, de multe ori fiind nevoie de un detartraj cu ultrasunete și air-flow pentru a-l înlătura complet. Formarea stratului de tartru produce în cele din urma, prin acumularea bacteriilor, o respirație urât mirositoare.
Gingivita se poate prezenta sub forma a 4 tipuri:
- Gingivita produsă de placa bacteriană – aceasta apare la nivelul marginilor gingivale, inițial gingia se inflamează și se înroșește, iar dacă nu se tratează sau nu se îmbunătățește igiena orală, aceasta poate avansa, provocând durere, sângerare și chiar pungi parodontale (situație în care gingia nu mai este aderentă la substratul osos);
- Gingivita asociată cu erupția dentară – se întamplă frecvent să apară, dar nu este provocată în mod direct de erupția dinților, ci, mai degrabă, ea se produce prin acumularea de placă microbiană, care apare ca urmare a unei igiene precare, deoarece zona de erupție este sensibilă, lucru care îi determină pe copii să evite zona în timpul periajului;
- Gingivita asociată cu aparatul ortodontic – aceasta apare datorită faptului că, în urma unui tratament ortodontic cu montarea unui aparat dentar, crește retentivitatea la nivelul dentar, situație în care resturile alimentare pot să rămână blocate mai ușor între dinți și prin aparatul dentar, ceea ce favorizează înmulțirea bacteriilor, dezvoltarea plăcii bacteriene și producerea tartrului;
- Gingivita asociată cu diferite forme de malocluzie dentară – în această situație, dinții nu sunt aliniați corespunzător, ba chiar pot fi “încălecați” ceea ce crește retenția de resturi alimentare și îngreunează accesul în timpul igienei.
La modul general, în ceea ce privește localizarea, gingivita poate fi de 2 feluri:
- Localizată – la nivelul a doar câtorva dinți;
- Generalizată – la nivelul tuturor dinților.
Ca și tratament pentru gingivită, în cabinetul dentar, se poate realiza o igienizare profesională, cu periaj, detartraj și air-flow, în funcție de caz, iar, în paralel, se recomandă îmbunătățirea igienei orale de acasă, și chiar utilizarea apelor de gura (adecvate vârstelor copiilor) și a aței dentare sau a dusului bucal (dacă copilul este de vârsta a 3-4 ani, spațiile dintre dinți se închid și începe să devină necesară și utilizarea acestor variante de igienizare). Preventiv, se poate realiza un tratament profilactic, ce include un simplu periaj și fluorizare (pe lângă rolul de a întări smalțul dentar, fluorul mai are și propietăți antimicrobiene) care se poate realiza odată la 3-6 luni, în funcție de situația fiecărui pacient; după 12 ani, este suficient, în cele mai multe cazuri, să realizăm un tratament profilactic, o dată pe an.
Articol realizat de Dr. Adrian Petcu, MB Dental Junior