Frica, indiferent în ce context se manifesta, este de obicei o emoție fiziologica, normala, un raspuns la un stimul perceput ca fiind periculos. Ea variaza între Teamă ușoară și Fobie. Teama ușoară e temporara și dispare rapid, in timp ce fobia e bazate e experiente anterioare traumatice care susțin această frica devenită deja fiziologică.
Cum devine frica fobie? Dacă aceasta persistă și crește în intensitate. Spuneam că frica este o reacție normală a corpului, însă fobia deja nu mai este normală, rațională. Din moment ce frica este o problemă emoțională de ordin psihologic și intervenția trebuie făcută de către un psiholog. De aceea, când apare frica de stomatolog e foarte important să avem în echipă un psiholog care să colaboreze cu medicii stomatologi în stabilirea planului de tratament și desfășurarea ședințelor.
Iată intervenția de la Radio EBS despre importanța psihologului într-o clinică stomatologică pentru copii și cum pot părinții să ajute copiii să depășească frica de stomatolog:
Mai jos puteți să urmăriți și o prezentare video pe aceeași temă:
Probabil va intrebati care sunt cauzele majore pentru care unii copii simt frica de dentist. Ei bine, am ales 5 cauze majore care am observat că apar frecvent in cabinetul stomatologic și va voi oferi și pașii de intervenite în fiecare caz.
Cauze:
1. Temperamentul temător mai ales în situații noi sau inconfortabile – trecatoare, odată cu prima vizita de socializare dacă există un stomatolog prietenos și un psiholog care pot prezenta mediul ca o joaca – de aceea la noi la clinica avem un Protocol bine stabilit cu prima ședință doar de socializare și întocmirea planului de tratament și a doua ședință de igienizare și fluorizare.
2. Vârsta – prea mic – de obicei sub 2 ani nu deschid gura, sub 3 ani nu vor sa stea singuri in scaunul dentistului (la această vârstă frica e normala – e normal sa le fie frica de orice nu e mama, tata și mediul familiar de acasă – asteptam să crească
3. Sensibilitate la sunete – naștere prematură sau operații multiple – e recomandată o acomodare treptată.
4. Traume anterioare – vaccin, urgente, tratamente percepute ca invazive (diga) – multă răbdare – dacă se manifestă sub forma fobiei au nevoie de terapie susținută – iar în cazuri de urgențe stomatologice trebuie intervenit prin inhalosedare sau anestezie generală.
5. Frica de durere – copilul trebuie să își găsească curajul să treacă peste teama, alături de psiholog, să capete încredere în stomatolog și în mediul stomatologic.
Cum ar trebui sa intervină părintele in acest proces de intervenție psihologică? Vă voi prezenta modele de Așa DA și Așa NU.
Părintele trebuie să susțină copilul din pct de vedere emoțional pt că el este sprijinul copilului, modelul copilului și cel mic are nevoie de validare a emoțiilor din partea adultulu de referință. Daca ii spunem “n-ai de ce să-ți fie frica” practic invalidam această emoție iar relația dintre cei doi are de suferit. E de încurajat chiar sa fim empatici cu copiii “știu că ți-e frica, și mie mi-a fost când eram micuta” și să acceptam emoția lor ca ceva adevărat chiar daca suntem convinși că de fapt nu au de ce sa le fie frica. De ex s-a întâmplat ca unor copii sa le fie frica de instrumentele din cabinet înainte de a le fi auzit sau de a le fi văzut în acțiune. In momentele acestea părintele trebuie sa fie f răbdător și să intre în joaca stomatologului, sa ii demonstreze copilului, mai ales cel sub 3 ani, că totul e o joaca.
Copilul care simte frica de stomatolog are nevoie de încurajări și exemplu personal pozitiv. Daca noi ca părinți avem o relație bună cu dentistul nostru atunci vom fi calmi și încrezători când ducem copilul la dentist. Daca dimpotrivă avem traume și avem noi la rândul nostru frica sau fobie de dentist ar trebui sa schimbam parintele care aduce copilul la stomatolog.
Ajută să vorbim acasă despre vizita ce urmează la dentist, să pregătim copilul spunându-i ce va face acolo în termeni pozitivi. Putem să îi arătăm filmulețe, desene animate, să îi citim povești sau să îi cumpărăm instrumente stomatologice de jucărie cu care să ne jucăm ”de-a dentistul”. Aceste activități ajută la pregătirea psihologică pentru situația nouă din viața lui. Dacă va simți că deține controlul, frica va trece mult mai repede. Nu e recomandat oferim prea multe explicații copilului, termeni stomatologici nemaiauziți de el sau termeni cu rezonanță negativă ca ”injecție”, ”durere”, ”să nu plângi”. Toate acestea vor induce frica și mai mult.
Nu în ultimul rând copilul care are frica de dentist nu are nevoie de mituire cu jucării sau altfel de recompense ulterioare. Aceasta este motivație extrinsecă care nu funcționează pe termen lung. Copilul acesta are nevoie de multă răbdare și în cele din urmă trebuie sa își dorească să treacă peste aceasta frica acceptând ajutorul întregii echipe: părinte, stomatolog, psiholog.
Iată așadar cauzele majore ale fricii de stomatolog și cum putem interveni în fiecare situație. Va asiguram că orice frica poate fi depășită cu ajutorul potrivit și va invităm la o prima ședință la noi la cabinet. Haideți să ne cunoaștem și să depășim frica împreună!
Psiholog Dana Ryffel- MB Dental Junior