Dinții temporari au un rol important în creșterea oaselor maxilare, de aceea, este importantă păstrarea lor până când sunt înlocuiți de dintii definitivi.
Ascultați intervenția mea la EBS radio pe această temă, aici:
Pierderea prematură a dinților temporari poate afecta dezvoltarea oaselor maxilare ale copilului, acest lucru ducand la înghesuiri ale dinților definitivi, iar în cazul în care estetica este afectată, copilul este supus unui stres psihic ajungand chiar sa evite interacțiunile cu alți copii și poate dezvolta în timp o lipsă de încredere în sine.
Pierderea dinților temporari este un proces fiziologic ce are loc atunci când rădăcina dintelui se resoarbe, dintele devenind mobil și de cele mai multe ori cade in timpul masticației. La scurt timp după ce dintele temporar a fost îndepărtat sau a cazut, va erupe dintele permanent.
Extracția prematură a unui dinte temporar este indicată în următoarele situații:
• dinți cu distrucții mari coronare, cauzate de carii dentare profunde și cu afectare periapicală, adică „puroi” la vârful rădăcinii;
• un traumatism dentar sau facial care a dus la avulsia (caderea) dintelui afectat, fie traumatismul necesită extracția dentară ca tratament;
• dinte temporar care a ajuns la vârsta la care trebuie înlocuit, însă acesta nu este mobil (nu se misca) si pe radiografie nu se observă o resorbție a rădăcinii dintelui;
• dinte cu tratament de canal la care persista durerea și recidivează abcesul dentar
• dinți supranumerari (dinți in plus);
• mobilitatea dintelui, cu durere și disconfort la masticație.
Decizia extracției premature a unui dinte temporar este deseori dificilă, din cauza efectelor ce pot apărea asupra dentiției definitive. Este preferabil ca dinții temporari, să rămână pe arcadă până aproape de vârsta de înlocuire fiziologică pentru a evita înghesuirea dinților definitivi, in caz contrar e necesară folosirea unui mentinator de spatiu. Extractia unui dinte temporar se va face ținând cont de mai mulți factori: vârsta copilului, aspectul clinic și radiologic al dintelui.
Extracția dentară este recomandată să fie făcută la medicul pedodont, deoarece reprezintă un moment psihologic deosebit de important pentru pacientul copil. Încărcătura emotională care vine odată cu momentul extracției se datorează faptului ca cel mic trebuie să accepte pe de-o parte instrumentarul specific extracției, cleștele și pe de altă parte anestezia, care nu poate fi exclusă.
Pentru extracția unui dinte temporar este nevoie de o radiografie dentară, pentru a se putea observa poziția dintelui, precum și a dintelui permanent.
Extracția dintelui temporar se realizează sub anestezie locală. Anestezia locală folosită la copii poate să fie:
• TOPICĂ, anestezie superficială, de contact sub formă de gel sau spray, care este eficientă doar la nivelul gingiei, fără a actiona la nivelul dintelui; se realizează prin atingerea ușoară a suprafeței gingivale cu o vată sterile sau un aplicator impregnat cu anestezicul respectiv;
• INFILTRAȚIE anestezicul este administrat prin injectarea anestezicului în dreptul dintelui care urmează să fie extras; mucoasă ( partea în care este administrat anestezicul) este “ adormită” în prealabil prin folosirea anestezicului topic, asfel încât cel mic să nu simtă durere, doar presiune.
După ce anestezia locală si-a făcut efectul, medicul va mobiliza dintele apoi îl va extrage din cavitatea bucală. După extracție, copilul trebuie să păstreze între dinți, în dreptul dintelui extras, o compresă sterilă pentru a opri sângerarea.
Sunt indicate vizitele regulate la medicul pedodont, pentru depistarea precoce a tuturor problemelor dentare astfel încât să se poată evita, extracția prematură a dinților temporari.
Articol realizat de Dr. Cristina Mihălțan, MB Dental Junior