Antibiotice pentru copii

Prescrierea de antibiotice copiilor este, din experiența noastră, un subiect întotdeauna delicat, în măsura în care părinții trebuie să înțeleagă, pe de o parte, faptul că acest tip de medicație este, în anumite cazuri, extrem de eficient și, deci, inevitabil, dar că, pe de altă parte, el trebuie administrat responsabil, întrucât organismul poate dezvolta o rezistență nedorită la antibioticele luate în mod constant. De aceea, alegerea medicamentului, dozarea lui, precum și respectarea sfaturilor medicului de către părinți este, în tratarea afecțiunilor stomatologice ale copiilor și nu numai, un algoritm care nu trebuie încălcat.

În ceea ce privește afecțiunile orale ale micuților, în prescrierea antibioticelor trebuie să se țină cont obligatoriu de natura acestora și de dispoziția copiilor de a le dezvolta (în funcție de vârstă, boli sistemice, malnutriție etc.). Plăgile intraorale trebuie evaluate în funcție de gradul de risc (plăgi curate, contaminate sau infecate), urmând ca tratamentul cu antibiotic să fie sau nu recomandat. În situația în care infecția este confirmată, tratamentul cu antibiotic este indispensabil. Pentru ca el să fie, însă, eficient, organizarea sa adecvată (atât cantitativ, cât și ca număr de zile) este necesară, astfel încât organismul copiilor să fie ajutat în lupta cu bacteriile, iar nu vulnerabilizat.

În cazul infecțiilor grave depistate, tratamentul trebuie început imediat  iar calea cea mai bună de administrare a medicamentului (intravenos/intramuscular/oral) trebuie și ea luată în considerare. Dacă infecția nu răspunde la medicamentul ales inițial, este indicat un test al susceptibilității la diferite tipuri de antibiotice. Dacă, din contră, pacientul prezintă semne evidente de ameliorare a bolii, tratamentul cu antibiotic nu trebuie sub nicio formă întrerupt, durata sa minimă fiind de 5 zile. De altfel, media tratamentului cu antibiotice variază, de obicei, între 5 și 7 zile, dar niciodată mai puțin, fiindcă, în urma întreruperii premature a tratamentului, bacteriile supraviețuitoare pot cauza o nouă infecție care va fi, de această dată, imună la antibioticul administrat în primă fază.

Atunci când copilul prezintă simptomele unei pulpite (inflamația pulpei dentare), medicul va hotărî dacă este necesară o pulpotomie, o pulpectomie sau o extracție. Dacă infecția este localizată în țesutul pulpar, tratamentul cu antibiotic nu este, în mod curent, indicat, în acest caz pacientul neprezentând nici semnele sistemice ale infecției, precum febra sau edemul facial.

În situația unor boli pediatrice parodontale (ex. Sindromul Papillon-Lefèvre), tratamentul cu antibiotic poate fi utilizat. O boală virală ca, de pildă, gingivostomatita herpetică, poate fi, însă, tratată fără antibiotic, dacă nu este reperată existența unei infecții bacteriale secundare.

Să ne zâmbim cu bine,

MBC 4 KIDS